Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani! Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Triumfător în lupte, un nume de Traian! Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine, Româna națiune, ai voștri strănepoți, Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine, "Viață-n libertate ori moarte!" strigă toți. Preoți, cu crucea-n frunte! căci oastea e creștină, Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt, Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ!