În albul viselor la mările iubirii vin

În albul viselor la mările iubirii vin Îmbrăcat în fulg de nea Și-ngenunchiat mă-nchin. Încălțarea inimii La ușa ieslei mi-o dezleg, Sufletul în dar aduc Și umilit mă plec. Ca un colind dumnezeiesc, În armonii de vis Ne cheamă îngeri mii Pruncului să-I cântăm, Lui să ne închinăm, Să-L onorăm. Înzăpeziți în noi Albi ghiocei vom învia, Și la strigătul de apoi Spre cer ne-om înălța. Iar de stea călăuziți Cerescul drum îl vom urma Spre a ne întâlni din nou Cu Pruncu-n ieslea Sa. Vom ninge-n stoluri peste cer, Chemați de-al Său glas blând, Și sus pe norii albi Pe Domnul vom vedea, Îl vom întâmpina Cu toți cântând.