Vad, Doamne, chipul Tau stralucitor
Vad, Doamne, chipul Tau stralucitor
Si-n stele sus, si-n soare, si in nor.
Dar chipul Tau si omul l-a purtat,
In vremea cand era nevinovat.
Caci dupa chipul Tau, Tu l-ai creat,
Sa fie sfant si fara de pacat.
/: Omule, nu intamplarea
Ti-a dat chipul minunat!
Dumnezeu, cu indurarea -
El te-a binecuvantat! :/
Vad, Doamne, mana Ta de Creator,
Si-n vai adanci, si-n varful muntilor,
In piatra care scapara scantei
Si in parfumul florilor de tei
Si-n fagurul ce picura din roi
Caci le-ai creat pe toate pentru noi.
Vad, Doamne, chipul Tau in adunari,
Prin Duhul Sfant, cu dar de vindecari.
Tu locuiesti, in cerul stralucit,
Dar vii si langa omul umilit,
Ca sa-l ridici din umilinta lui
Si-n carul mantuirii sa il sui.
Vad mana Ta, in fiecare zi,
Si-n rasarit, si-n marele apus;
In stropul cel de roua cristalin
Si-n norii care, plini de apa, vin
Sa cada peste lutul framantat,
Sa creasca rodul binecuvantat.