Ce tristă-i toamna ce-a venit
Ce tristă-i toamna ce-a venit
Ce a fost verde s-a pălit
Și-a ruginit
Se-nalță trist vârtej de fum
Departe-s păsările-acum
Îmbracă-n humă tot ce-i bun
Și-aruncă-n drum
Culori și frunze ce-au murit
Și flori ce-au ars ce-au sărăcit
Ce tristă-i toamna ce-a venit în mine-acum
Ce nostalgie m-a cuprins
Privind a cerului întins
Atât de stins
Din piept îmi scapă un oftat
De ce nu cânt cum am cântat
De ce nu-L laud cum L-am lăudat
Pe Cel Prea-nalt
De ce de jale sânt cuprins
De ce al rugii glas mi-e stins
De ce de greu sânt azi învins
Și apăsat
Te rog să-mi dai putere iar
Te rog să-mi credință-n dar
Căci poți prin har
Ah primăvară din etern
Vreau iarăși versuri să-ți aștern
Vreau iar în rugă să te chem
Să nu mă tem
Să-mbraci în floare pomul meu
Să-mi dai puteri să-nving cei greu
Ca neclintit să stau și eu
Prin triste vremi