Cand Domnul m-a chemat pe nume
Cand Domnul m-a chemat pe nume
Sa-I fiu cu viata, ucenic,
Spre ceruri, pe cararea sfanta,
Sa nu ma-mpiedic de nimic.
/: N-am vrut sa Ii resping chemarea
Cand El, pe nume, m-a strigat.
Si-n urma ascultarii mele,
Isus m-a binecuvantat. :/
N-am vrut sa fiu acela care
Sa-I spuna: „Nu te vreau nicicand!",
Cand El mi-a zis ca ma ajuta
Sa-I duc solia, pe pamant.
/: Iar sufletul si-a mea inima,
Mi le-a spalat cu sange sfant,
Si mi-a promis ca ma va duce,
Cu Sine, pe noul pamant. :/
Acum, eu cant si n-am cuvinte
Ca sa Il laud indeajuns,
Si sa vestesc la orisicine
Iubirea sfant-a lui Isus.
/: Imi darui viata, pe vecie,
Doar Lui, si nu m-oi clatina,
Si-atunci cand va veni in slava,
La Sine-n cer, ma va lua. :/
Nu vrei si tu, amice,-acuma
Sa Ii asculti chemarea Lui?
Inima, sufletul si gandul,
Sa I le darui Domnului?
/: El te primeste si te iarta!
Iubirea Lui nu s-a gatat!
Si-n clipa revenirii Sale,
Cu Sine-n cer te va lua. :/