Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine
Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine
Mai mult ca floarea veșnică pe stânci.
Și uit de ani, de lume și de mine,
Privind adânc în ochii Tăi adânci.
Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine,
Din visul meu să nu mă mai deștept,
Să simt și taina slăvilor senine,
Și inima de om ce-ți bate-n piept...
Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine,
Ca pe-un levit de-altarul său divin,
Să n-am nici plug în văi, nici holde pline,
Ci Tu să-mi fii și pâine-n veci și vin!
Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine,
Ca pe-o ființă smulsă de la greu.
Ridică-mă din valea de suspine
Și-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!