Iubirea-adancă a Tatălui, nimic nu o măsoară

Iubirea-adancă a Tatălui, nimic nu o măsoară, Ce-avea mai scump El dărui, făcând din noi comoară Durere de neînchipuit, căci Tatăl și-a-ntors fața Pe Cel ales L-a păsărit, iar noua ne-a dat viața! La Fiul răstignit privesc, păcatu-mi cum Îl frange În rând cu cei ce Îl hulesc și vocea mea-L străpunge Pe cruce eu Te-am țintuit, dar cand Ți-ai dat suflarea Al nopții chin s-a risipit și mi-ai adus iertarea! Cu ce-aș putea să mă mândresc, căci daruri n-am, nici fapte, Cu învierea-I mă fălesc, cu salvataorea-i moarte O, nu-s deajuns sprea a-i mulțumi, nici cânt, nici osanale Hristos cu viața Sa plăti a mea răscumparare!