Privind la bolta albastră

Privind la bolta-albastră, Nu pot să nu slăvesc Lucrarea Ta măiastră, O, Creator ceresc! 'N-atâta armonie Eu grijile-mi destram Şi plin de bucurie, Cu dragoste, exclam: Cor: Ești cel mai frumos Și nimeni nu-i ca Tine! Îţi cântă florile, te-adoră zorile, Ești cel mai frumos! Ești cel mai frumos! Măreţ şi înălţat prin tot ce ai creat, Eşti, Doamne, minunat, Eşti cel mai frumos! De-atâta măreţie Sunt, Doamne, copleşit Şi-Ţi cânt mereu doar Ţie, O, Tatăl meu iubit. Când razele de soare Zâmbind îmi bat în geam M-alint 'n-acea splendoare Și fericit, exclam: Spre bolta cea senină, Spre cerul infinit, Un pumn firav de tină, De Tine plămădit, M-avânt, dorind fierbinte Să zbor, să Te-ntâlnesc Pe Tine, drag Părinte, Și-n taină să-Ţi şoptesc: