Sa rastignesti urechea mea
Sa rastignesti urechea mea
Pe lemnul usii Tale.
Pecetea Ta s-o port asa
Pe trupul meu si-n carnea mea,
Intreaga-a vietii cale.
Aleg de-acum robia Ta
Cu frângerea de sine.
Si sa ramân asa as vrea
Nevrednic rob în casa Ta
Sa nu ies de la Tine.
Sa fiu cu umerii în jug
Sub sarcina Ta buna.
Sa strâng cu mâinile de plug
S-ascult la glasul Tau din rug,
Cu dorul la cununa.
Prin arsita si ploi arând.
In tarina Ta sfânta.
Cu Harul ne-nteles in gând
Sa pun samânta Ta plângând
Când inima mea cânta!
Si-apoi când seara pe colini,
E ziua la sfârsit ajunsa,
De am sa vin cu snopi putini,
Sa vada ochii Tai divini,
Urechea mea strapunsa.