Ingerului din Efes, Duhul striga
Îngerului din Efes, Duhul striga:
„Biserică, de ce te-ai ofilit?
De ce-ai lăsat credința ta dintâi
Și dragostea dintâi ți-ai părăsit?"
/: Întoarce-te! Întoarce-te,
Biserică, la dragostea dintâi!
Întoarce-te! Întoarce-te,
De vrei pe pământ jos să nu rămâi! :/
Așa striga demult, din Patmos, Duhul:
„Știu faptele și osteneala ta;
Știu că pe cei răi tu nu poți să-i suferi
Ce-și zic apostoli și nu sunt așa.
Îți știu răbdarea ta nebiruită;
Pentru-al Meu Nume mult ai suferit,
Dar ai rămas și astăzi în picioare,
Pe calea Mea, și nu te-am părăsit!...
Dar, totuși, am ceva-mpotriva ta:
Acum, când timpul este pe sfârșit,
Adu-ți aminte și te pocăiește,
Căci dragostea dintâi te-a părăsit!...
De unde ai căzut, din nou te-ntoarce!
În grabă mare, nu mai amâna!
De nu te-ntorci, veni-voi fără veste
Și sfeșnicul din loc ți-l voi lua.
Fecioară înțeleaptă, ia aminte
Și-n candela mai toarnă untdelemn!
Nu asculta deloc de-a-lumii șoapte,
Ci-ascultă tu de-al Duhului îndemn!
Nu te lăsa cuprinsă de-ațipire,
Ci tu mereu fii trează pe pământ!
Îmbracă-te în haina curăției
Căci, iată, vine Mirele-n curând!"