Omule!
Omule!
Trecut-au de-atunci milenii pe-aripa vremii
De cand, intr-o gradina ce Eden se numea,
Eu ti-am sadit samanta, te-am binecuvantat
Faptura mainii Mele, cu un chip minunat.
/: Dar, omule! Ce-ai facut, omule?
Mi-ai luat, in desert, Numele!... :/
Iubirea Mea cea mare cu rau mi-ai rasplatit
Si suferinta grea tu ai nesocotit;
N-am sa mai vin nicicand sa mai bat la usa ta,
Dar am sa vin odata si-atunci te-oi intreba: