Un om obosit, la rascruce
Un om obosit, la rascruce,
Se-opreste... e strain, in drum...
Amurgul se lasa pe sate,
E ceasul din urma acum.
/: „Deschide!" :/
Rasuna-ntr-o usa batand;
/: „Deschide! :/
Caci vin de departe si-s frant!"
In casa e noapte... tacere...
Nu-i nimeni de mila silit...
Nu-i nimeni cu inima buna:
O gazda celui ostenit...
„Zadarnic, straine ma cauti,
Copiii mei dorm linistiti,
Continua-ti drumu-nainte...
Nu pot, sa ma scol sa-ti deschid!..."
Dar glasul celui care bate
Si-asteapta in drum tremurand,
Alunga si-acuma tacerea,
Mereu tot mai dulce, mai bland...
/: „Deschide, :/ amice!
Sunt Solul vietii de-apoi.
Deschide, sa intru in casa!
Caci vreau sa cinam amandoi..."