Amar Iti era sufletul, o, Mielule divin
Amar Iti era sufletul, o, Mielule divin
Cand ai intrat in Ghetsimani, sa-L rogi pe Tatal Sfant
De-i cu putinta ca paharul greu sa treaca,
Dar totusi, voia Ta, o, scumpe Tata, sa se faca!
O, du-ma, Doamne, si pe mine-n Ghetsimani
Si sa-mi arati si mie unde Te-ai rugat!
Du-ma, la Golgota, pe sinistrul munte,
Ca sa plang la crucea unde ai rabdat!
Noi nu-I cunosteam pretul, si nici nu-l vom sti nicicand!
Vandu-tu-L-ai tu, Iudo, pentru cei treizeci de-arginti.
Intrara in gradina o multime de avari
Ca sa-L prinda si sa-L duca asa ca pe-un talhar.
O, dimineata e pustie, noaptea-a disparut;
Totul e-nvelit in misterul albei dimineti.
Privighetoarea trista nu-si mai canta vechiul glas,
Caci, in gradina Ghetsimani, doar lacrimi au ramas.
Ingenuncheat, cu crucea-n spate si cununi de spini,
Fiul lui Dumnezeu pe munte rabda-ntre straini;
Calvarul suferintei nemiloase a urcat;
Trupul e atarnat pe cruce, sangele-i varsat.
Mi-au strabatut cuiele carnea, sange-a curs in vai,
N-am facut-o pentru Mine, ci pentru voi, cei rai;
Si daca credeti in Mine si-n jertfa din Calvar,
Va daruiesc iertare, viata vesnica-n dar!