Era odata-o tainica gradina
Era odata-o tainica gradina
In care Domnul Se ruga plangand
/: Si fata Lui cea plina de lumina
Era-ntristata pana la mormant. :/
De multe ori, pe fata Lui, cazuse
Si Se ruga cu mult amar, nespus:
/: „Sa treaca, Tata... sa nu beau paharul!..."
Paharul suferintei lui Isus!... :/
O, Ghetsimani, gradina suferintei,
In tine plange Domnul cu amar
/: Si-apoi Se-mbraca-n haina umilintei
Si-Si pregateste drumul spre Calvar... :/
O, Ghetsimani, gradina neuitata,
Tu ai vazut durerea lui Isus
/: Si Iuda cand L-a sarutat odata
Pe Domnul stralucirilor de sus... :/
O, Ghetsimani, as vrea sa fiu in tine,
Sa vad si locul unde El a plans...
/: Sa plang si eu, cu lacrimi si suspine...
Sa plang, caci pentru mine El, a plans... :/