Pe-un drum, spre Golgota, o multime-ncet se urca

Pe-un drum, spre Golgota, o multime-ncet se urca; Natura-ntreaga plange-n cor... e-o tristete-asa de-adanca... Isus greu suie Golgota, zdrobit de-a crucii grea povara Si spinii mari Ii sunt cununa, de trecatori batjocorit intruna - In locul meu, Se duce ca sa moara... Si-au ajuns la Golgota: gloata, Domnul si talharii... Il vad intins pe-o cruce grea, iertand preotii, carturarii... Se-aud femeile cum plang... ostasi-I bat in maini piroane... Pe frunte-I curge sfantul sange, iar jos, sub cruce mama-L plange Cu ucenicul ce-L iubea mai tare. Sus pe deal, al nost' Isus boldul mortii-a biruit Tot iadu-atunci a fost rapus si capul Sarpelui zdrobit. Isus murea privind milos prin negura de vremi-nainte... El ne vedea-nghititi de moarte, pierduti in lumea de pacate, Neimpacati cu Marele Parinte... Murind si inviind cu El, Vei incepe o noua viata; Te apropii de Emanuel; Crezand, te roaga cu speranta. Prin Tine, Doamne, sunt salvat! Doar multumiri Iti pot aduce: Te preamaresc, Isus, fierbinte! Te laud vesnic, n-am cuvinte - In locul meu, Tu Te-ai jertfit pe cruce...