Pe drumul ce duce spre Golgota
Pe drumul ce duce spre Golgota
Mergea Mantuitorul meu;
De bice brazdata-I era fata
Si drumu-i tot mai greu,
Dar crucea pe umar Il apasa,
Noroade striga ne'ncetat:
„La moarte, cu Cel ce nu ne pasa
Sa stea crucificat!"
/: Amarnic El pentru toti Se ruga:
„O, Tata, iarta-i caci nu stiu
Ca astazi la moarte ei duc acum
Pe singurul Tau Fiu!" :/
El stand in genunchi inspre cer privea,
Batjocorit si chinuit,
Si nimeni pe cale nu-L ajuta
Pe Domnul meu iubit.
Cununa-mpletita de spini, purta,
Pe fruntea Lui, indurerat
Si catre noroade mereu privea,
Batut si insetat.
Dar nici o vina El nu avea! o Intre talhari, a fost menit
Ca, pentru pacatele lumi-ntregi,
Sa moara rastignit.
Dar lumea de El nu si-a amintit -
Mereu in pacate traia,
Asa cum si noi odat-am trait,
Ratacitori prin ea.
Dar Cel ce-a murit, sus pe Golgota,
Prin jertfa Lui m-a mantuit
De lumea in care pacatuiam...
O, Domnul meu iubit!
La Tine, o, Doamne Isuse, vin
Si, cu mult foc, Te rog acum
Sa-mi dai Tu, putere sa pot pleca
Pe-al mantuirii drum.