Din cate nume-s pe pamant
Din cate nume-s pe pamant,
Nici unul nu-i mai drag si sfant,
Nu e mai dulce, nu-i mai drag
Decat acel ce-asteapta-n prag
Stiti care-i? MAMA!
De ce nu vrei sa fii tu, mama?...
Vei plange odata dar, va fi tarziu
Caci nu vrei sa se auda-n casa ta, cuvantul dulce: „Mama!"
Nu-i camin acela unde nu se-aude: „Mama!"-n el.
De ce nu vrei sa fii si tu, sa fii o mama?
De-atatea ori, cand tu dormeai
Si mama nu ai vrut sa fii,
Eu leganam si suspinam,
Odoru-mbrate mi-l strangeam,
Cu drag de MAMA.
De cate ori, in sapte... ani?
De cate ori? De mii de ori!
Cate sudori pe fruntea ei
Au curs nu stie nimenea!
Caci a fost MAMA.
Mi-ai pus pe cap un curcubeu
Din cei mai dragi luceferi;
Mi-i drag de ochii mei din cap,
Dar mult mai drag imi e de ei
Ca-mi zic toti: „MAMA!"