Si mama ne-a chemat pe toti in casa
Si mama ne-a chemat pe toti in casa,
Iar noi, copiii, afara ne jucam;
Ne amintim de vocea ei duioasa,
Din vremea-aceea cand copii eram:
/: „Copii, veniti la cina! -
Iata ca seara a sosit,
In casa e lumina
Si paturile vi le-am pregatit..." :/
Dar vreme-aceea a trecut si, iata,
Doar amintiri ne-au mai ramas de-atunci
A-mamei noastre-atat de calde soapte
Si-a ei atat de severe porunci.
La fel vom auzi si noi chemarea,
Chemarea Celui care ne-a iubit,
Cu vocea Lui atat de minunata:
„Copii veniti caci totu-i pregatit!"
/:„Lumina e aprinsa,
In casa Tatalui de sus,
Si masa e intinsa.
Copii, veniti la regele Isus!" :/
Acolo vom lasa copilaria
Si jocurile-n care-am petrecut;
Acolo vom incepe vesnicia,
In fericirea fara de sfarsit...
Vei auzi, si tu, atunci chemarea,
Copile, care-afara pribegesti?
Priveste, se coboara inserarea
Si tu, in lume, inca ratacesti...