Cum ne va fi cand, dup-o lupta-amara
Cum ne va fi cand, dup-o lupta-amara
Si dup-un trai in loc intunecos,
/: Din strainatati, ne-ntoarcem la cea tara
Ce-i pregatita noua de Hristos?! :/
Cand scuturam praful de pe picioare,
Ne luam adio de la suferinti;
/: De lacrimi stergem fata, de sudoare,
Caci mostenim sfinte fagaduinti. :/
Cum ne va fi, cand rauri de lumina
Se varsa-n valuri peste noi in veac
/: Si cand, curati de oricine ne-ntina,
Vom fi mereu lui Dumnezeu pe plac?! :/
Cand nu mai e nimic sa ne apese,
Nimic ce face pe om slab, sfios,
/: Ca cetateni ai unei tari alese,
Vom fii, cu toti, ai casei lui Hristos. :/
Cum ne va fi cand, cu cantari marete,
Ne-a-ntampina in slavi venind de sus,
/: In cete, mii de ingeri, sfinte fete,
Triumfatori ai casei lui Isus?! :/
Cand transformati de sfanta bucurie,
Va trebui sa intonam si noi
/: Acea cantare ce nimeni n-o stie,
Decat alesii Mielului eroi?! :/
Cum ne va fi cand, de aici-nainte,
Nimic si nimeni nu ne-a mai opri
/: De-a ne lasa prada iubirii sfinte,
Cu care Tatal, Fiul ne-a iubit?! :/
Cand, de pe ochi, ne cad solzii credintei
Cum piere ceata-n soare arzator,
/: Si vom vedea,-n plinatatea fiintei,
Fiul pe tron, ca Rege-al regilor?! :/