Atatea flori sunt in gradina
Atatea flori sunt in gradina
Si-atatia crini ce s-au uscat,
/: Caci vantul sufla, fara mila,
Din rasaritu-ndepartat. :/
Si, ce durere e-n gradina,
C-atatia crini s-au vestejit!
/: Si plange raza cristalina
Si roua cerului iubit. :/
Iar petalele iubirii
Ce raspandesc miros de crini,
/: Acoperite-s in tarana.
Ah, ce durere si suspin! :/
Si plange Gradinaru-ntruna,
Isus, Care le-a altoit;
/: A-mantuirii flori din lume,
Ce negru vant le-a ofilit! :/
Cu stropi de lacrimi, in gradina,
El le-a sadit pe inaltimi,
/: Dar n-au prins toate radacina.
Ah, ce durere, ce suspin! :/
Asculta, suflete, acuma
Ce porti, in piept, un crin ceresc:
/: Nu stii ca Isus Si-a-ntins mana
Si zice: „Vino, te primesc!"? :/
Nu vrei sa fii azi, in gradina,
Un crin ceresc, mirositor?
/: Acolo, vantul nu mai sufla
Si harul e imbietor. :/
Ah, recunoaste-ti astazi vina
Si ofilirea in pacat!
/: Isus te cheama, te primeste,
Caci harul Lui e minunat. :/