Venea, pe-o iarba matasoasa
Venea, pe-o iarba matasoasa,
Un voievod, plangand, spre casa, cu mult amar;
/: Pierduse-o oaie prin campie
Si vantul prinse, cu urgie, sa sufle iar. :/
Pe fata Printului ce vine
Ca si o stea din zari senine, se vad lumini,
/: Iar fruntea Lui parea brazdata
De o durere prea ciudata, de niste spini. :/
Si cand, oprindu-ma in cale,
L-am intrebat atunci, pe vale, de ce e trist,
/: O soapta mi-a venit din slava,
Ca un suspin dintr-o dumbrava: „Nu stii? E Crist! :/
El cauta mereu prin lume,
Prin gropi, pe dealuri fara nume, oita Lui;
/: Nimic, nimic, nu-L fericeste
Decat oita de-o gaseste... oita Lui! :/