Totdeauna, pe-a Domnului cale
Totdeauna, pe-a Domnului cale,
Au fost lacrimi si-au fost spini destui.
Dar acei ce-au urmat voii Sale
Trebuit-au sa-I semene Lui.
N-a iubit lumea, nu, niciodata!
Toti acei ce lui Christ I-au slujit;,
Ci cu-o ura mereu ne-mpacata,
I-a hulit, i-a lovit, i-a zdrobit.
Dar cu ochi-atintiti spre rasplata,
Din rabdarea Golgotei primind,
N-au cartit cei alesi niciodata,
Ci-au trait si-au murit biruind.
Tu fii tare, caci ziua-ncercarii
E alegerea ta pentru har;
Stralucit esti, in haina ocarii,
Cand te urci rabdator pe Calvar.
Iar prin moarte-nmiit vei culege
Rasplatirea cerescului zel,
Caci mereu astazi Domnu-Si alege
Pe acei ce sunt vrednici de El.