De ce, Isuse, zabovesti
De ce, Isuse, zabovesti
Venind pe nori sa Te ivesti?
Biserica Ta sa Ti-o iei,
De ce, sa Te intorci, nu vrei?
De ce? De ce? Acolo-n ceruri voi afla;
Raspuns la toate-oi capata!...
De ce pe unii ii feresti,
Cu nici un rau nu ii lovesti,
Iar altii sufera din greu?!
De ce-i aceasta, Domnul meu?
De ce bogati sunt unii azi,
Feriti de orisice necaz,
Iar altii, multi, in lipsuri zac?!
De ce acestea toate-Ti plac?
De ce atati bolnavi, in pat?
De ce, in suferinti, se zbat?
De ce atati orfani pe drum?
De ce aceasta, bun Stapan?
De ce sunt ispitit, Isus,
Cand dorul meu intreg e-n sus?
Si-n incercari, adeseori,
De ce sunt frant, de-atatea ori?
De ce atatia ma urasc,
Cand eu, pe toti, vreau sa-i iubesc
Si multe vorbe rele-aud?!
De ce la toate sa stau mut?
De ce? De ce? ne intrebam.
Raspunsul astazi nu-l aflam.
O, Tu, Cel ce putere ai,
De ce nu-l dai?... De ce nu-l dai?...
Iar cand, in ceruri, voi intra,
Durerile-mi vor inceta;
El imi va sterge lacrima.
Isus raspunsul imi va da.
/: In cer, in cer! In ceruri voi canta,
In veci de veci: „Aliluia!" :/