Mai este, la sfarsit, o judecata, o Cumplita judecata de apoi
Mai este, la sfarsit, o judecata, o Cumplita judecata de apoi,
Cand trebuie, pe drept, sa-si ia rasplata
Cum a lucrat, oricare dintre noi...
Noi nu murim, cand inima-nceteaza:
Lasam in urma tot ce-am scris si-am spus
/: Dar tot ce dam la cei ce ne urmeaza
Mereu da rod cand noi de mult ne-am dus. :/
Avem copii, si-i crestem dupa vrere;
Avem elevi, si-i invatam ce vrem;
Avem o turma-n grija si-n veghere
Si-ntreaga lor raspundere avem!
Caci ei vor fi, in lume si-n viata,
Asa cum noi le-am spus si aratat...
/: Iar ei, la fel, asa vor da povata
Si-un lung popor de-acum de noi format... :/
Ii crestem buni, la fel si ei vor face;
Ii crestem rau asa vor indruma.
Noi i-ndreptam inspre razboi sau pace,
Rand dupa rand, pe cati ne vor urma
Si-abia atunci, la marea judecata,
Vedea-vom toti uimiti, cu-adevarat,
/: Cat a salvat o crestere frumoasa,
Cat a ucis un suflet blestemat... :/
O, voi cei mari, raspunzatori de gloate:
Parinti si-ndrumatori pentru urmasi,
Voi, veti purta raspunderile toate!
Voi cresteti sfinti sau cresteti ucigasi!
De-aceea, pentru toti ce ne urmeaza,
La marea judecata de apoi,
/: Cu ochi uimiti, oricare o sa vada
Cat rau sau bine a-nceput cu noi... :/