Sunt un copil sarman, uitat de lume
Sunt un copil sarman, uitat de lume,
Si pribegesc hoinar pe-acest pamant,
In cautarea unei lumi mai bune
Pe care-as vrea s-o aflu mai curand.
/: Sunt calator si n-am nimic pe lume;
Bucuriile toate mi se frang.
De-s amarat, nimeni nimic nu-mi spune
Si nimanui nu-i pasa ca eu plang. :/
De-atatea ori, astept o-ncurajare
Sa-mi indulceasc-amarul de pelin
Si-n sufletul pribeag sa imi strecoare
O bucurie in eternul chin.
/: De-atatea ori sunt singur, n-am pe nimeni
Si n-are cin' sa-mi vina-n ajutor;
N-aud de nicaieri o vorba buna,
Sa-mi racoreasca pieptul plin de dor. :/
Imi plange sufletul, in valvataie,
Inima care rane a primit,
In lupta grea, in apriga bataie
In care, deseori, cazui lovit!...
/: Dar tara mea o vad, in departare,
Si-adeseori, desi ma simt invins,
Ma scol din nou si-alerg tot intr-acolo,
Caci tara mea-i eternul paradis. :/
Dar tara mea e sus de tot, in zare,
Iar aici jos sagetile ma-mpung
Si-adeseori ma clatin pe picioare
Si-mi pare ca acolo n-am s-ajung.
/: Dar, chiar de-ar fi sa cad in nesimtire,
Va aparea langa mine Isus
Si m-a intreba-n susur bland si subtire:
„Ce faci tu, frate? N-ai vrea sa vii sus?" :/
Ma voi scula atunci, plin de putere,
Si voi zbura-mpreuna cu Isus;
Cu El de mana, m-oi plimba pe stele,
In tara de clestar, acolo sus.
Acolo, fericirea s-a asterne;
Nu vor mai fi dureri pe-al tarii ses.
Ultima lacrima ce-o am pe gene
Si-obrazul tot de plans imi va fi sters.
/: Si-orice jignire, suferinta, rana
Vor fi uitate - parca n-ar fi fost -
Caci Dumnezeu va-mparati cu slava
Si, langa El, voi fi la adapost. :/