Atatea zile din viata eu am pierdut
Atatea zile din viata eu am pierdut
Si n-am lucrat, in via Sa, cum as fi vrut!
Dar eu va spun ca mie-asa de rau imi pare
Ca n-am lucrat atunci mai mult cand s-a putut.
Asa trecut-au anii unul dupa altul
Si noi am stat, am stat nepasatori
Iar fiecare an ne-apropie de Domnul
Si noi mai stam, mai stam nepasatori.
De-aceasta zi as vrea ca toti sa-si aminteasca,
Caci zile ca acestea n-or mai fi,
Iar celor ce-au venit ca sa se pocaiasca,
De-aceasta zi as vrea mereu a le-aminti.
E, poate, ziua cea din urma a chemarii
Si tu mai stai, mai stai nepasator...
Tu stii ca se va-nchide usa indurarii?
Atunci, de ce, de ce mai stai nepasator?
Acolo-n ceruri, cand se va deschide cartea,
Cand numele acelor sfinti se vor citi
Si fiecare dintre ei isi va lua partea,
Acolo-as vrea, Isuse sfant, si eu a fi.
Si, ce frumoasa fi-va atunci amintirea
Acelor ce-au lucrat aici, pe-acest pamant,
Iar partea lor cea buna va fi fericirea
De-a sta in cer mereu, in veci, cu Domnul Sfant