Dacă două mâini rebele
Dacă două mâini rebele
Nu te-ar ține rob, mereu,
Te-ai opri în clipe grele,
Și privind cu drag la stele,
/: Vei vedea că-i scris pe ele: „Dumnezeu"! :/
Dacă două mari zăvoare
Nu te-ar ține-ncătușat,
Ai șopti: „Ce meșter oare
scoate păsări cântătoare?"
/: Și ți-ar spune orice floare: „Dumnezeu"! :/
Dacă marea-nstrăinării
Nu te-ar ține-n loc mereu,
Ai striga în largul zării:
„Cine-i Tatăl îndurării?"
/: Și ți-ar spune valul mării: „Dumnezeu"! :/
Dacă ți-ai vedea vesmântul
Ce îmbracă vechiul eu,
Ai uda cu plâns pământul;
Dar, primind cu drag Cuvântul,
/: Vei simți în piept pe Sfântul Dumnezeu... :/