Inteleptii lumii ma inconjoara
Inteleptii lumii ma inconjoara
Si ma-ntreaba: „Cine-i Isus?"
Pun la-ndoiala a mea credinta
Si spun ca voi suferi nespus.
/: De nimeni nu ma tem, pe Tine cand Te chem;
Numele Tau, cu drag, eu il rostesc.
In fata cui voi sta, nu ma voi clatina,
Caci Legea Ta eterna o pazesc! :/
Privesc, in zare, maretul soare
Ce straluceste neincetat...
Pun o-ntrebare la fiecare:
„Cine-L cunoaste, cin' le-a creat?"
/: Si daca intr-o zi, soarele-ar zabovi
Cine-ar cunoaste taina cerului?
Stiinta omului cu-ntelepciunea lui
Nu ar cunoaste taina Soarelui. :/
Campii si munti, rauri si marea
Vestesc iubirea Celui Preainalt;
Tot Universul si-ntreg pamantul,
La glasul Lui, s-au cutremurat
/: Si toate florile-si deschid petalele,
Pe-al campului covor nemarginit,
Caci tot ce ai creat doar omului i-ai dat
Fiindc-atat de mult Tu l-ai iubit! :/