La Horeb, un munte-al Domnului
La Horeb, un munte-al Domnului,
Si-a gasit Ilie adapost;
S-a ascuns in pesterile lui,
Obosit de drum, flamand de post.
„Ce faci tu Ilie, aici?"
Cel din ceruri l-a-ntrebat.
„O, Doamne, pentru Legea Ta,
Azi, de vrajmasi, sunt alungat...
Si divinul glas din nou i-a zis:
„Iesi, si stai pe multele cel sfant!"
Domnul a trecut pe langa el,
Dar 'naintea Lui, trecu un vant,
Iar vantul, puternic sufla
Muntii mari ii despica
Si stancile le sfarama.
In vant, Cel Vesnic nu era...
Dupa vant, cutremur de pamant,
Iar apoi veni in grab-un foc.
Dar, nici in cutremur, nici in vant,
Domnu-n ele, nu a fost deloc...
Doar intr-un susur cristalin,
Iarasi Domnul i-a vorbit:
„Ce faci Ilie-aici strain?"
Si-atunci, Ilie a iesit...
Cand in lume parasit vei fi,
Chiar pamantul de s-ar clatina,
Cineva spre tine va veni
Si-ti va spune cand te-a ridica:
„Fii tare, in ziua cea grea:
Domnul te va ajuta!
Caci ne'ncercat, nu vei intra
In tara care ti-o voi da...!