Ma gandesc ades la Tine, la iubirea Ta adanca
Ma gandesc ades la Tine, la iubirea Ta adanca,
La fantana apei vietii ce mai izvoraste inca.
Doar un pas am mers spre ceruri,
Si m-ai rasplatit asa
Cum gandirea cea mai-nalta,
Niciodata n-ar visa...
/: O, de s-ar deschide cerul si Te-ai cobori in slava,
S-ar aprinde inaltimea,
De splendoarea Ta grozava,
Si s-ar despica in doua muntii in cuprinsul lor,
De lumina Ta, s-ar umple
Muntele Maslinilor. :/
Ai veni la mine si Te-as invita la cina
Si Ti-as darui cu totul inima de pace plina;
As privi mereu la chipul care-a suferit dispretul
Si, spre fericirea noastra, a platit cu sange pretul.
Daca voi intra vreodata, in a-nemuririi spatii,
Ca, in lumea innoita, ingerii sa-mi fie fratii,
Numai prin a Ta iubire, voi pasi in vesnicie;
Tu-mi vei fi si-acolo, Doamne, cea mai sfanta bucurie!