Pe cand umbla Isus prin Galileea si vestea
Pe cand umbla Isus prin Galileea si vestea,
/: Noroadelor vestea :/
Cu ucenicii Lui, despre Imparatia Sa
Ca va veni-n curand, curand.
Si auzind despre Isus ca mari minuni facea,
Noroadele-L urmau oriunde Se ducea
Si multe din femeile galileenilor
Il urmau cu dor.
Dar cel mai mult pe Domnul Il iubea
Maria, Maria, Maria Magdalena
Din care sapte draci a scos din ea,
Din Maria, Maria Magdalena.
Cand Domnul a fost prins si dus sa fie rastignit,
Maria a jelit, Maria a suferit;
Iar, cand pe cruce pironit intre talhari statea,
Amarnic Il plangea, plangea...
A stat acolo si a plans mai multe ore-n sir
Si se ruga mereu si Ii ungea cu mir
Picioarele ce pironite-n lemn Ii sangerau,
Sus pe Golgota.
Caci cel mai mult pe Domnul Il iubea
Maria, Maria, Maria Magdalena.
De-aceea, la picioare, Il plangea
Maria, Maria Magdalena.
Cand din mormant, pe vecii vecilor, a inviat,
Mariei, ca-L iubea, intai S-a aratat;
Dar ea, cand L-a vazut, I-a zis cuprinsa de fior:
„Nu stiu unde-i... ca-mi este dor..."
Crezand ca-i gradinarul... El i-a zis: „Eu sunt Isus
Pe care-L cauti tu, caci L-ai iubit nespus".
Atunci, Maria I s-a inchinat si-n graba a plecat
Vestind ca-i inviat.
De-aceea, dragi surori si fratilor,
Sa fiti ca Maria, Maria Magdalena!
Iubiti-L pe Domnul Isus cu dor
Ca Maria, Maria Magdalena.
Caci cine-L va iubi si Il va cauta mereu,
Acela va vedea-n curand pe Dumnezeu;
In ziua ceea, cand pe nori de slava, va veni
Pentru acei ce-L vor iubi,
Iar acei ce nu-L cunosc si nu alearga dupa El,
Amarnic vor boci si-n groaza vor pieri;
Caci Isus, El, va judeca intre cel bun si rau:
Isus, Domnul meu!
De-aceea, sa fim treji si sa-L iubim
Pe Isus ca Maria, Maria Magdalena,
Si-n Fata Lui, cu toti, sa ne smerim
Ca Maria, Maria Magdalena!...