Prin multe tari frumoase, in viata, am trecut
Prin multe tari frumoase, in viata, am trecut
Si-atatea vai si dealuri frumoase am vazut;
Dar nici un deal din lume nu m-a atras asa
Ca dealul ce pe nume
Se cheama Golgota.
Acesta nu se-nalta cu varful pan' la nori;
Pe culmea lui, zapada nu cerne albe flori.
Si totusi nici pe-un munte
Nu m-am simtit asa
De Dumnezeu aproape
Ca sus, pe Golgota.
Nu-s brazi inalti acolo, nici iarba verde jos,
Dar este, sus pe munte, un lucru pretios:
E crucea rastignirii,
Si jertfa de pe ea
Ne dete mantuirea...
Aceasta-i Golgota!
Si nu sunt nici izvoare pe dansul cand privesti,
Nici rauri curgatoare de ape pamantesti,
Dar este, sus pe cruce,
Izvorul minunat
Ce gresurile lumii
Le-a sters si le-a spalat.
De-acolo, si talharul se-ntoarce credincios;
Si mantuit se-ntoarce caitul pacatos.
Acolo, vezi pe Domnul
Cand plangi sub crucea Sa;
Acolo-i bucuria:
Veniti, la Golgota!
Tu, omule, ce-n lume suspini nemangaiat
Inalta al tau suflet spre locul minunat!
Acolo, mantuirea
Si pacea vei afla;
Acolo-i fericirea:
Veniti, la Golgota!