Pe frunze de palmieri in crang
Pe frunze de palmieri in crang,
Cad stropii reci de ceata;
Parintii lui Abel plang,
Caci el s-a stins din viata.
/: „O, fiu iubit si minunat,
De ce te-ai dus departe?
Acuma stim cu-adevarat
C-aceasta-nseamna moarte..." :/
Cu fata asezata-n sus,
- Iar mama nici nu stie -
Sarmanul Abel doarme dus
Pe iarba din campie...
Acolo-n vale, langa crang,
Stau oile straine
Ce toate behaie si plang,
Caci Abel nu mai vine.
Caci moartea e ca un strain,
Adeseori ti-e frate;
Pe Abel l-a ucis Cain,
Cuprins de rautate.
De atunci, oh! mii de mame plang
Si-asteapta in gradina
Si inima de dor si-o frang,
Tot asteaptand sa vina.