Si noi, fiind inconjurati
Si noi, fiind inconjurati
De-un nor asa de martori,
Sa-nlaturam orice pacat,
Privind spre tarmul celalalt!
Asa crestinii au luptat;
Ei nu s-au dat in laturi.
Sa le urmam c-un dor nespus
Credinta lor suprema!
Caci au luptat si au invins
Crestinii nostri ce s-au stins.
De dorul Lui, au fost cuprinsi;
Mergeau cantand pe-arene.
Cand legile-i amenintau
Si-atunci ei n-aveau frica;
Cand fiarele le slobozeau,
Pe mici si mari ii sfasiau,
Dar, ei de dor mai mult ardeau -
Nici de-asta n-aveau frica...
De foame istoviti, de frig,
Ei pribegeau departe;
Prim munti si pesteri alungati,
Prin temnita, in fier legati,
Loviti mai crud si-amenintati,
De Domnul, nu-i desparte!...
Cantau al mantuirii cant,
Mergand pe orice cale;
Si-atuncea cand intrau, pe rand,
In subterane, toti cantand
Celui ce zice: „Vin curand!
Vegheati in asteptare!
Caci am sa vin ca si un hot,
In noaptea cea tarzie.
Vegheati, paziti a-Mele porti
Si-atunci, Eu n-am sa vin ca hot
Cand voi striga la voi, la toti:
«Mireasa Mea sa vina!»"
In vremea ce ne-a mai ramas,
Sa stam in asteptare
Si inapoi, nu! nici un pas!
'Nainte! Sa nu dam ragaz,
Caci vine Mirele, chiar azi.
Sa-I cantam osanale!