Stiind ca robia sfarseste

Stiind ca robia sfarseste, Un duh diabolic, cumplit Patrunde-n Egipt si starneste Ideea de-a fi nimicit Copilul ce-avea sa dezlege Tot lantul robiei de fier... Si, astfel, toti pruncii din Gosen Se-arunca in Nil, nestingher. Prin el, misunau crocodilii Cu ochii flamanzi, pradatori; Nicicand nu faceau pe umilii, Acum, toti sunt induratori! Pe Nil, micul Moise pluteste, Intr-un leganut linistit; Pe valuri refugiu-si gaseste, Caci la Faraon n-a gasit. Dar valuri vibrande, miloase L-au imbratisat pe copil... Prin unde-i cantara duioase Cantari, leganandu-l gentil. Cu fosnet apoi palmierii, Prin vant in susur cristalin, Prin freamat si cocotierii De pasari in cantec divin. Departe-n suspin, surioara Privea spre al ei fratior Cand, iute, spre el se indreapta Un brat dulce, mangaietor... Iar Moise ajunge la mama, Ce l-a alaptat cu mult dor, Caci Ochiul ce vesnic vegheza, I-a fost chiar atunci Salvator. Din leagan, iesise copilul; Din El, Domnu-a scos din nevoi, Din jugul robiei, poporul Celui ce ne-a scos si pe noi... Sortiti fost-am si noi la moarte, Dar din valul mortii ne-a smuls Un Print care ceruri strabate Si numele Lui e Isus!