Spre Ierihon, mergeam atunci, Straine
Spre Ierihon, mergeam atunci, Straine;
Intre talhari, lovit, eu am cazut.
Ei m-au batut, cu maini de sange pline;
In pieptul lor, mila nu au avut.
Nu exista alta jertfa, glorioasa ca a Ta!
Nici o alta mantuire, ca sa poat-a ma salva!
Pe-acelasi drum, se cobora la vale,
Nepasator, se plimba levit;
Dar n-au cunoscut dulceata vorbei sale,
Nici la preotul ce m-a ocolit.
O, Tu, Straine, nu ai hain-aleasa,
Dar nu doresti moartea nimanui.
Tu imi vorbesti, cu vocea Ta duioasa...
Pe-asinul Tau, Doamne, cum sa ma sui?
Mult mai tarziu, eu Te-am vazut pe Tine:
Purtai o cruce, cu spini incoronat...
Si-am inteles ca Tu esti Mielul, Care
Pacatul lumii intregi ai purtat.