M-ai regăsit când eu, pierdut în lume
M-ai regăsit când eu, pierdut în lume,
Mă răstigneam pe-altarele de lut,
Când prăbușit gemeam în neputință,
Când poftele fărâmă m-au făcut.
Tu m-ai cules din pulbere, cu harul,
Ca să mă-mbraci cu dragostea dintâi.
Și mi-ai șoptit: "Tu ești mărgăritarul,
În dragostea Mea pururi să rămâi".
Astăzi alerg pe-această strâmtă cale,
Să urc acolo sus la dreapta Ta.
Să trec prin noaptea biruinței Tale,
Prin noaptea ce se cheamă Golgota.
Și dacă azi mai cad sub greul crucii
Și mă pândesc ispite în ascuns,
Și-atunci eu mulțumiri Ți-aduc, Isuse,
Căci harul Tău îmi este îndeajuns.