133.
Din strălucire jos ai venit
Din strălucire jos ai venit,
Și cu iubire m-ai mântuit,
Am oare dreptul, nepăsător
Să stau, Isuse, l-al Tău izvor?
Cor:
Chiar lumea-ntreagă de m-ar chema
Pe Tine, Doamne, nu Te-aș lăsa;
Ești fericirea și dorul meu
Ești, Doamne, totul, și eu al Tău!
Izbit de valuri și părăsit,
Când n-am pe nimeni și sunt urât,
În grea durere, eu, harul Tău,
Doresc Isuse, să-l simt mereu!
De urc în viață sau de cobor,
Merg în lumină sau trec prin nor,
Te simt aproape și-s fericit,
Căci sunt de Tine călăuzit.
Și dacă viața-mi va oferi,
În lume multe, din bogății,
În fericire nu voi uita
Că Ți-ai dat viața pe Golgota.