210.
Al vieții timp oricât ar fi
Al vieții timp oricât ar fi
Curând de tot se va sfârși;
Trecând prin valuri și nevoi
La tronul sfânt sosi-vom noi.
Isuse, eu astăzi te chem,
Arată-mi locul unde merg
La Tine sus, precum ai spus,
De Te voi iubi, voi fi sus.
Inima mea întristată,
Spre Golgota-i îndreptată,
Căci El, Isus, viața mea,
Acolo-odată suferea.
Și de-or fi zilele cu nor
Răsună-un cânt biruitor,
Căci Dumnezeu, prin voia Sa,
În străluciri mă va-mbrăca!
Al morții ceas de-o să vină
Și-o să-mi pătrundă-n inimă,
La Domnu-odihnă voi avea
Când de aici eu voi pleca.
Și al meu suflet în curând
Va fi în ceruri sus, cântând,
Va sta la tronul Domnului
Cântând cântarea Mielului.