214.
Vezi cum în zbor se duce timpul?
Vezi cum în zbor se duce timpul?
Așa-au trecut chiar mii de ani.
Și noi vom trece toți, ca gândul,
Făr'a lăsa urmă măcar.
Așa se duce-o zi ca alta
Și toate trec în veșnicii:
În grabă vine și sfârșitul,
Îngerii noastre omeniri.
Întreaga noastră zbuciumare
De lupte, munci și grijuri mari,
Se pierd cu toate-n lumea mare,
A celor slabi și-acelor tari.
Și-acum de ce-ai venit în lume,
Și-atât de mult te-ai chinuit?
Ca să sfârșești în groapă-n care
De viermi să fii tu nimicit?
Chiar viața ce ne pare scumpă
E o nălucă-n negură.
Peste mormânt e-aceea viață
Făr' de sfârșit și veșnică;
E viața ce-o găsim în Isus,
Pe care El ne-o dă în dar.
O, spune-mi, ți-ai asigurat-o,
Sau nici nu te-ai gândit măcar?