236.
Înspre zări albastre
Înspre zări albastre
eu mă simt atras,
Unde șoimul zboara
mândru și viteaz.
Cor:
Cerurile-mi spun,
Îmi șoptesc mereu,
Că mai sus de zări
Este Dumnezeu.
Către zări albastre
gândul mi-l îndrept,
Dincolo de astre
să mă-nalț aștept.
Domnul meu îmi va da,
o, ce minunat,
Fericirea, slava
în al Său palat!