237.
Dorită patrie-a iubirii
Dorită patrie-a iubirii,
Grădina crinilor de nea,
Cu ce suspinuri și ce lacrimi
Și doruri Te-am putut cânta!
Ce haruri mi-ai turnat în suflet
De nu-mi mai aflu-n lume loc,
De arde-n dorurile mele
Atâta patimă și foc?
Cor:
Mi-e dor de tot ce am acolo,
Ținut de-argint și de cleștar,
O, lasă-mă să-ți trec odată
Doritul, dragul Tău hotar!
De-am străbătut atâtea vremuri
Și drumuri fără de popas,
De vraja crucii și-a luminii
Și fericirii Tale-atras,
Azi stau privind în zare locul
Și sunt uimit de străluciri.
Ah, vino, patrie dorită,
Locașul sfinților iubit!
Căci inima-mi și-ntreaga viață
Și tot ce am mai minunat,
În dulcea patrie-a iubirii,
Acolo-n tine le-ai luat.
Și m-ai lăsat să-mi ardă viața
În jurul singurului gând,
Să trec doritele-ți hotare
C-un ceas, c-o clipă mai curând!