255.
Un dor de patria cerească
Un dor de patria cerească,
De-acel cămin făgăduit,
A început în min' să crescă,
În pieptu-mi slab și chinuit.
Cor:
O, Doamne, fă să vină ziua,
Să vină cât mai grabnic ceasul
Când, tot lăsând, să-mi iau adio
Și pentru veci să-mi uit necazul.
Și inima mea când suspină
Caută Fiul lui Dumnezeu,
Căci numai El doru-mi alină
Cu Duh Sfânt și harul Său.
Aș vrea să zbor, să las pământul,
Să scap de-această fire-a mea.
"Cu glasul meu strig către Domnul,
Vino Doamne și mă ia!"
Când mă gândesc la Tine, Doamne,
Cât ești de bun și iubitor,
O, mult mi-e dor, mi-e dor de Tine,
La Tine-acum aș vrea să zbor!