273.
Noi moartea Ta vestim, Isuse
Noi moartea Ta vestim, Isuse,
De câte ori ne-mpărtășim,
Căci suferințele-Ți nespuse
Atuncea, Doamne, le simțim.
Prin jertfa Ta desăvârșită,
Pe veci salvarea fu plătită.
Când pâinea împreună-o frângem
Noi părtășie-avem cu Tin';
În dragostea Ta noi ne strângem
Să Te cunoaștem pe deplin.
Tu corpul Tău ne-ai dat ca hrană
Ca să trăim fără prihană.
Paharul binecuvântării
În al Tău sânge-i transformat;
Noi nu putem să dăm uitării
Nicicând acest fapt minunat,
Caci al Tău sânge făr' cruțare
L-ai dat, s-avem răscumpărare.
Noi suntem mulți și-i doar o pâine,
Un corp cu toți suntem în Tin';
Noi Te rugăm de-acum, Stăpâne,
Mărește-Te în noi deplin!
O, las' să fim în toate una,
Chiar ca o pâine-ntodeauna!
Iubirea Ta să stăpânească
Prin Duhul Sfânt și-a Lui puteri,
Ca focul dragostei să crească
La o frăție cum Tu ceri;
Iubirea Ta pe toți să-i lege,
Nicicând, nimic să nu-i dezlege! ...