284.
Dintre câte mâini loviră
Dintre câte mâini loviră
Un obraz de plâns udat,
Numai mâna Ta, Isuse,
Să-l mângâie s-a aflat.
Dintre atâtea glasuri câte
Cu sudalme l-au hulit,
Numai glasul Tau, Isuse,
Să-l mângâie s-a găsit.
În toți ochii câți priviră
Către cei pizmași și răi,
N-am văzut vreodată milă
Ce-am văzut in ochii Tăi.
N-am simțit așa iubire
Cum a fost în vocea Ta,
Mângâierea mâinii Tale
Nicăieri n-o pot afla.
Când eram în suferințe
Și mă chinuiam în munci,
Nu mai pot uita, Isuse,
Cât m-ai mângâiat atunci.
Și mă-ntreb, privind la cruce,
Ce anume s-ar găsi,
Și ce om ar fi în stare
Să ne poată despărți?