304.
Pe crucea din dealul iubirii
Pe crucea din dealul iubirii,
Pe culmea lipsită de flori
Se stinge făclia iubirii
Privind spre albastrele zări.
(: Te plânge izvorul din vale
Și raze de soare-n amurg,
Se scutură florile-n cale
Și stelele toate s-ascund. :)
Ce mulți au aflat în iubire
Izvorul de dulci mângâieri,
Dar astăzi, privirea-mi spre culme
Îl caută și nu-i nicăieri.
(: Dar mama aleargă la cruce,
Privește spre cer, suspinând,
În locu-l să rabde s-ar duce
Pe lemnul de groază murind. :)
Iar ochii ce-au plâns în grădină
Se-ndreaptă spre cer rugători;
Spre Cel ce durerile-alină
Se-ndreaptă al meu Salvator.
(: ,,Părinte-al iubirii sublime,
O, iartă cumplitul păcat!
Al Meu Duh se-ndreaptă spre Tine,
O, iartă-i, că nu știu ce fac!'' :)