366.
Plutim prin furtună, plutim ne-ncetat
Plutim prin furtună, plutim ne-ncetat
Spre casa divină cu porți de smarald,
De-i aspră cărarea, noi nu disperăm:
În portul odihnei curând ancorăm.
Cor:
Spre casa divină plutim ne-ncetat,
Spre scumpa Cetate cu porţi de smarald.
Deși noaptea-i neagră și valu-i-nălțat,
Mergând se frământă de vânturi mânat.
În față ni-e Farul, sclipește voios,
Prin noapte ne cheamă,
E Domnul Hristos!
Străbatem prin valuri, sosim la uscat,
Edenul s-arată cu-al vieții palat !...
Curând, în curând, cu Isus pe un nor,
Sosi-vom la Tatăl, la sfântul Lui tron.