381.
De ce ades' mi-e dat pe cale
De ce ades' mi-e dat pe cale
Să-ndur dureri în fel și fel?
De ce-s lipsit adesea, oare?
Eu nu-nțeleg, dar știe El !
Din pâinea mea am dat altora
Făr' să mă tem că mă înșel.
Răsplata? M-am ales cu piatra.
De ce-i așa? O știe El!
Când moartea luptă pe-ndelete
Să rupă-al dragostei inel,
Rămân copii sărmani pe drumuri
De ce-i așa? O știe El!
Când m-am luptat cu valul vieții
Și când era s-ajung la țel,
Mă văd cu barca sfărâmată.
De ce-i așa? O știe El!
Eu nu-nțeleg dar țin întruna,
Crezând, cu patimă și zel,
Că multe din ce mi se-ntâmplă
Eu nu pricep, dar știe El.
Și când trezi-mă-voi în ceruri.
Cu El în marele castel;
Mă voi mira cum de-s acolo…
Eu nu-nțeleg, dar știe El!