387.
Străin, pribeag și călător
Străin, pribeag și călător
Sunt eu pe-acest pământ;
Călăuzit de-un singur dor:
S-ajung în cerul sfânt.
Cor:
Împărăția Ta, o, Doamne, o doresc,
Și cât aș vrea s-ajung în ea.
Acolo să trăiesc!
Chiar drumul greu și plin cu spini
Se va sfârși-n curând –
Și-n țara Ta, plină de crini
M-oi odihni-n curând.
Cu toți acei ce Te-au urmat
Prin lumea de dureri,
Îți vom cânta, neîncetat,
Frumoase, dulci cântări.
Dar fă să vină mai curând
Împărăția Ta,
Căci ard de dor tot așteptând,
Și crucea-i tot mai grea.
Ce frumuseți de nedescris
Acolo-n veci vor fi.
Căci Tu, Isuse drag și scump,
Tu, vei împărăți!