422.
Ochii mei au obosit
Ochii mei au obosit
Și mă culc, că-s ostenit.
Tată, lasă ochii Tăi
Să privescă peste-ai mei!
De-am făcu cumva vreun rău
Să mă ierți, Tu, Dumnezeu!
Sânjele cel sfânt, vărsat,
Să mă spele de păcat.
Eu Te rog azi pentru toți,
Grija lor doar Tu să porți.
Și Te rog, Te rog nespus,
Să-i păzești, iubit Isus!
Tu odihn-ai pregătit
Pentru oricine-i trudit,
Și mereu ne întărești,
Căci ne-ai spus că ne iubești.